Ce-i asta?
Pe la sfârşitul lui 2010, o bucatã sãnãtoasã de blogosferã s-a mobilizat la semnalul lui Vasile sã-l urce pe DJ Boroş în topul muzicanţilor ultimilor 15 ani, top pus la cale de MTV şi Pro FM (nici noi nu auziserãm de aceste douã persoane juridice pânã atunci).
Toate forţele interneţului au luptat vitejeşte dar terenul era al adversarului – o formaţie de muzicã de consum, propulsatã artificial cu voturi din neant (ulterior s-a şi dovedit elocvent cã fãcãtura fusese o fãcãturã). Lecţia a fost clarã: mas-mediile autohtone nu au simţul umorului.
Melodia lui DJ Boroş, Dozatorul, merita cu vârf şi îndesat victoria. Era icoana unei epoci. Nu a oricãrei epoci, ci a epocii anilor 90, despre care se ştie cã au fost nişte ani magici, cu inorogi şi zâne şi televiziune şi gume Turbo şi Bonibon.
Mai mult de atât, melodia lui DJ Boroş era amuzantã. Nimic din ce au fãcut vreodatã Voltaj nu a fost amuzant. Muie.
În cinstea tuturor dozatoarelor TEC care au adãpat inimile entuziaste ale actualilor oameni de succes am inaugurat DiscoTEC, o arhivã de muzicã ridicolã, penibilã, candidã, ineditã, fascinantã.
Trebuie numai sã laşi deoparte prejudecãţile şi sã te înarmezi cu umor. Începuturile rapului românesc? Savuroase. Etno ieftin despre camionagii? Delicios. Cea mai scabroasã lãutardã sinteticã de la nunta baronului tãu local? Fantabuloasã!
DiscoTEC nu e pentru mironosiţe, pentru “anti-manelişti” sau pentru alţi “-işti”. DiscoTEC e pentru antropologi.
Ah, şi mai e pentru petrecerile de apartament, ca sã nu mai cauţi ca bezmeticul pe iutube ca sã te amuzi dupã ce ai bãut bere la PET sau ai fumat marihuanã ilegalã.
